Imi iubesc copilul foarte mult, dar… Când un părinte spune “dar”, după ce tocmai a spus că-și iubește copilul, anulează tot, pentru că iubirea față de propriul copil nu trebuie să fie condiționată.
Nu ne iubim copilul pentru că este ascultător sau mai ascultător decât alți copii. Nu ne iubim copilul pentru că este frumos sau mai frumos decât copilul vecinilor, nu ne iubim copilul pentru că este deștept sau mai deștept decât colegii de clasă. Nu ne iubim copilul doar când are rezultate bune la școală sau pentru că este cuminte.
Iubirea unui părinte față de copilul său nu trebuie să fie determinată de o anumită calitate a acestuia sau de un anumit comportament pozitiv. Iubirea acesta ar trebui să existe pur și simplu, să se manifeste indiferent dacă acel copil este, uneori, necooperant, delăsător, dezordonat sau plângăcios.
Da, trebuie să-i spunem copilului când greșește, trebuie să-i impunem copilului niște limite clare, trebuie să-l îndrumăm, dar nu trebuie să-l facem pe copilul nostru să se simtă neacceptat.
Observ adesea, în jurul meu, că mulți copii sunt amenințati sau învinovățiți de către părinți. “De ce colegul tău a reușit să ia nota 10 la acest test, iar tu ai luat nota șapte? Ți-am creat toate condițiile, de ce nu ai învățat?”, “Dacă nu vei lua locul întâi la acest concurs, nu mai ai voie să…”. Știu, în astfel de situații, tentația noastră este să strigăm, să reproșăm. Dar oare ce simte un copil într-o astfel de situație? Că nu mai este iubit, pentru că nu a fost bun, suficient de bun pentru părinții săi.
Copilul trebuie să simtă sprijinul părinților, nu ostilitatea acestora. Dacă apelăm la amenințări sau la tactici disperate, poate că vom obține de la propriul copil rezultatele pe care le dorim.
Pe termen scurt, totul pare că se rezolvă. Dar pe termen lung? Oare nu cumva relația dintre acel părinte și propriul copil nu va avea de suferit?
Regulile stricte și comportamentul rigid nu au niciodată efecte pozitive asupra copiilor. Da, părinții trebuie să fie fermi, dar nu trebuie să uite că trebuie să-și manifeste dragostea chiar și atunci când copiii lor nu sunt “perfecți”. Cei mai mulți copii percep criticile părinților sau încercările lor de disciplinare ca pe o respingere.
Nu este suficient să-i declarăm copilului că îl iubim, trebuie să demonstrăm că-l iubim.
