“- Dragul meu, merit să-mi dăruieşti flori!”, îi spuse Ana soţului său, într-o dimineaţă de iarnă. În timp ce afară vântul spulbera zăpada aşternută peste noapte, livingul casei lor părea o oază de căldură.
Se treziseră de câteva minute şi îşi sorbeau cafeaua în linişte, fiecare la câte un capăt al mesei, fiecare în lumea lui. Totuşi, tăcerea care domnea între ei nu semăna a indiferenţă, ci mai degrabă a incapacitate de a face faţă unei oboseli cronice. Munciseră pe brânci un an întreg şi, de câteva zile, erau în concediu. Amândoi. În acelaşi timp. O raritate pentru familia lor.
De-abia când ea rosti aceste cuvinte, privirile lor se întâlniră pentru câteva secunde. Ea părea surprinsă că avusese curajul să spună aşa ceva, el părea că încearcă să-şi reamintească ceva. O dată. Un motiv. Ceva, cât mai repede.
Privirea ei calmă îl mai linişti puţin. Nu era un ordin, ci păreau mai degrabă nişte gânduri care o frământau de câteva zile, pe care de-abia acum îndrăznea să le îmbrace în cuvinte rostite.
“- Nu, nu este ziua mea, nu e aniversarea căsătoriei noastre, nu e nici măcar 8 Martie. Stai liniştit, nu ai uitat ceva anume. A… ba da, ai uitat că, din când în când, îmi place să primesc flori, ai uitat că sunt femeie şi îmi place să fiu surprinsă şi răsfăţată.
Cândva, îmi spuneai că nu trebuie să existe un motiv pentru ca o femeie să primească flori. Eu îţi spun acum că există zeci de motive pentru care o femeie merită să le primească:
Pentru zilele în care el uită să o îmbrățișeze, uită să-i spună că ține la ea, că îi pasă de ea.
Pentru toate zilele în care, deşi se întoarce obosită de la serviciu, ea nu se aşază pe fotoliu, ca să se odihnească, ci se apucă să facă ordine în casă, ajută copiii să-şi facă teme, îl ascultă pe el care îi povesteşte cât de stresat a fost la serviciu.
Pentru toate dimineţile în care ea, deşi ar fi vrut să mai lenevească în pat, se trezeşte înaintea tuturor şi face cafeaua sau pregăteşte micul dejun.
Pentru toate zilele în care el se relaxează în oraş, la o bere cu băieţii, iar ea se relaxează… dând cu aspiratorul prin casă.
Pentru toate zilele în care ea stă în bucătărie și prepară felurile de mâncare care îi plac doar lui, deși ar putut alege să stea pe canapea, să se odihnească și să se uite la serialul preferat.
Pentru zilele în care în care toată lumea a observat că ea şi-a schimbat coafura, deși ea ar fi vrut să observe în primul rând el, să o complimenteze mai ales el.
Pentru toate diminețile în care el arată impecabil, pentru că ea are grijă să aibă hainele curate, călcate, fără cusur.
Pentru toate zilele în care el o vizitează pe mămica, iar ea rămâne acasă cu pisica. Să zicem că …”n-am găsit altă rimă”.
Pentru toate promisiunile încălcate.
Pentru toate vorbele de dor nerostite.
Alege tu doar un motiv dintre cele pe care ţi le-am enumerat şi dăruieşte-mi flori sau… dăruieşte-mi flori, fără un motiv anume.”
