Nu te-am mai întrebat de mult timp, draga mea, cum mai e la tine-n suflet … Știu, de fiecare dată când cineva te întreabă Ce mai faci? răspunzi Bine, mulțumesc! și zâmbești, dar mă întreb dacă nu cumva este doar un automatism.
Oare ce taină se ascunde în spatele acestor vorbe rostite ca un ecou? Oare câte lacrimi ţii ascunse de ochii lumii?
Vorbeşte-mi despre tine, despre ce răni ale sufletului te dor, despre ce sau cine ţi-a furat zâmbetul! Spune-mi de ce porţi în suflet amintiri care s-au transformat treptat în cicatrici?
Ce tristeți îți tulbură zilele? Ce regrete îți macină nopțile?
Cândva, aveai o mulţime de visuri, acum ele s-au spart în mii de cioburi…
Cândva, zâmbetul tău lumina orice încăpere în care intrai, voioșia ta era contagioasă. De când n-ai mai râs cu poftă? De ce ai lăsat uşa sufletului deschisă şi i-ai permis tristeții să se furișeze tiptil? De ce n-ai pus scut inimii și ai lăsat dezamăgirile să te copleșească?
Odinioară, aveai o grămadă de planuri, o mulţime de speranţe şi de aşteptări. Acum, te mulţumeşti cu atât de puţin, cu prea puţin din ce-ţi doreai odinioară, acum ai încetat să visezi.
Nu te-am văzut niciodată plângând în public, te pricepi aşa de bine să-ţi camuflezi frustrările, să-ţi domoleşti nervozitatea, să-ţi disimulezi sentimentele, dar mă întreb dacă nu cumva fericirea aceasta pe care o afişezi nu este doar o mască.
Da, eşti o femeie puternică, ştiu asta, nu trebuie să-mi dovedeşti, dar oare ce se ascunde în spatele ochilor tăi posomorâţi?
Ai învățat că nu trebuie să te mai confesezi nimănui, că orice secret destăinuit unei persoane se poate transforma într-o bârfă care se poate întoarce împotriva ta. Când ai încetat să mai ai încredere în cei din jur? Cine te-a trădat, cine te-a dezamăgit atât de mult, cine ți-a înșelat așteptările?
Văd, simt că te doare faptul că ai fost rănită chiar de persoane dragi, te dor promisiunile nerespectate, te doare că generozitatea ta a fost răsplătită prin viclenie şi falsitate.
În viaţă, sunt mii de drumuri pe care poţi merge, dar depinde de tine pe care îl alegi la un moment dat. Poţi să abandonezi un drum, dacă îţi doreşti cu adevărat, sau poţi să rătăceşti pe cărările tristeţii.
Toţi avem zile mai bune şi zile mai rele, toţi suntem răniţi la un moment dat. Toţi suntem plămădiţi din aluatul vulnerabilităţii, toţi avem emoţii, aşteptări, aspiraţii.
Nu stă în puterea ta să schimbi trecutul, dar poţi influenţa viitorul.
E timpul să-ţi oblojeşti rănile sufletului, draga mea! E timpul să te vindeci de tristeţi şi dezamăgiri.
E timpul să nu mai permiţi nimănui să-ţi fure zâmbetul. Meriţi să fii fericită!
