fbpx
„Niciodată nu este prea târziu să-ți transformi visul în realitate.“

Îmi permit să visez

de

Tare mult îmi plac începuturile de an, pentru că atunci îmi permit să visez, să îndrăznesc, să fac planuri şi să sper că se vor îndeplini. Îmi permit să visez că voi avea puterea să înfrunt furtunile din viaţa mea ce vor veni neanunţate şi că voi reuşi să depăşesc obstacolele ce se vor ivi în faţa visurilor mele.

Îmi permit să visez că voi fi deschisă la schimbări, că nu voi rămâne blocată în activităţi care nu-mi fac nicio plăcere, că voi îndrăzni să deschid uşi care au stat prea mult închise.

Îmi permit să visez că nu voi mai căra lucruri prosteşti din trecut cu mine, că voi avea curajul să abandonez bagajul greu al amintirilor neplăcute. Fără să realizez când şi cum, am adunat, am înghesuit atâtea dezamăgiri în acest bagaj al vieţii mele, iar acum cred că a sosit timpul să scap de această povară inutilă.

Îmi permit să visez că voi avea mai mult timp pentru relaxare şi odihnă, pentru cărţi interesante şi pentru zile senine petrecute afară, în natură, nu între patru pereţi. Cel mai valoros bun al meu este Timpul, iar eu îmi doresc să nu-l mai irosesc. Sper să conştientizez la un moment dat că nu mi-a ridicat nimeni până acum vreo statuie pentru că am muncit mai mult.

Îmi permit să visez că voi face mai mult loc pentru oameni – familie, prieteni – în viaţa mea, şi nu pentru lucruri. Sper să cunosc oameni cu suflet frumos, oameni faini, oameni de la care să am ce să învăţ.

Îmi doresc să văd cât mai multe răsărituri nebunesc de frumoase, aşa că îmi permit să visez că voi călători mai des, că voi alege destinaţii pe care mi-am dorit de foarte mult timp să le explorez, dar pe care le-am tăiat de atâtea ori de pe lista mea, invocând tot felul de motive.

Şi, totuşi, cel mai mult îmi doresc ca toţi ai mei să fie sănătoşi, iar la sfârşit de an, să nu privesc cu tristeţe către un scaun gol sau către o fotografie care să îmi aline dorul.  Îmi doresc să-i strâng în braţe pe toţi cei dragi, să le pot oferi mici cadouri de Crăciun, şi să-i mulţumesc Bunuţului că mi-a ascultat, şi de data asta, dorinţa.

Îmi permit să visez că, atunci când voi face bilanţul la sfârşit de an, voi putea să-mi păstrez zâmbetul şi să spun, fără urme de îndoială, că a fost unul dintre cei mai frumoşi ani din viaţa mea.

Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Gânduri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *