Încercând să găsesc o definiţie a căsniciei, mi-a venit în minte asemănarea cu o uluitoare călătorie într-un montagne russe. Mariajul ne catapultează într-o altfel de viaţă decât cea de până atunci, o viaţă cu un traseu sinuos, cu multe suişuri, dar şi coborâşuri. Plecăm în această călătorie dornici de noi experienţe, fără să intuim ce ne aşteaptă pe drum. Unii pasageri ai montagne russe-ului matrimonial merg până la final, chiar dacă această călătorie li se pare uneori prea lungă şi sunt tentaţi să renunţe la ea, alţii întrerup brusc, total răvăşiţi, această călătorie ce nu este aşa cum se aşteptau.
Cineva spunea la un moment dat că femeile speră că bărbații se vor schimba după căsătorie, în timp ce bărbații speră că femeile vor rămâne la fel după căsătorie. Deși nu-mi plac generalizările şi nu sunt de acord cu această împărţire a noastră în două tabere, de dată asta înclin să cred că există un sâmbure de adevăr în această afirmație. Femeile şi bărbaţii au, se pare, o percepţie diferită asupra mariajului.
Noi, femeile, sperăm că vom reuşi să schimbăm/să scăpăm de anumite cusururi ale bărbaţilor, de care suntem total conştiente înainte de căsătorie. Spre exemplu, deși știm dinainte că adorații noștri sunt dependenți de emisiunile sportive, sperăm că la un moment dat îi vom determina să petreacă din ce în ce mai mult timp alături de noi, nu lipiți de telecomandă şi televizor. Deși știm dinainte că el, alesul, nu este genul de bărbat care ne dăruiește flori, care ne face complimente, ulterior suntem dezamăgite și sperăm că vom reuşi noi cumva să îl determinăm să se schimbe pe parcurs.
Pe de altă parte, ei, bărbaţii, ne reproşează că, la un moment dat, ne lăsăm copleşite de rutină, de comoditate și aproape că uităm să ne mai îngrijim, așa cum făceam odinioară. Ne reproşează că ne ascundem în spatele pretextului că nu contează aspectul exterior și că ei ar trebui să ne aprecieze pentru altfel de calităţi. De multe ori ei ar dori să nu uităm că au nevoie de atenția, de afecțiunea noastră și să nu ne concentrăm toată atenţia asupra copilului/copiilor.
Părem atât de diferiţi, şi totuşi avem atât de multe în comun… Am întâlnit atât femei, cât şi bărbaţii care vor să schimbe stilul vestimentar al jumătăţii lor. Am întâlnit atât femei, cât şi bărbaţi care sunt numulţumiţi că jumătatea lor petrece destul de mult timp alături de părinţi sau de (foştii) prieteni. Am întâlnit atât femei, cât și bărbați care încearcă să-și convingă jumătatea să renunțe la anumite hobby-uri.
Pesemne că, pe parcursul acestui drum în doi, unele speranţe (ale noastre sau ale lor) se transformă în temeri, iar unele temeri se adeveresc sau – cu mult tact, multă înţelepciune şi răbdare – unele speranţe se transformă în realitate. Şi, totuşi, ce principii de viață, ce atitudini trebuie să schimbăm şi care ar trebui să rămână neschimbate?
Fiecare dintre noi venim cu un bagaj de amintiri, de așteptări, de dorințe, fiecare avem anumite obiceiuri de care nu ne putem dezobişnui, care nu pot fi schimbate peste noapte. Nu trebuie să renunţăm la ceva ce ne face fericiţi, dar trebuie să conştientizăm şi faptul că anumite obiceiuri sunt nocive pentru armonia unei căsnicii.
Ceea ce trebuie să acceptăm – atât noi, femeile, cât și ei, bărbații – este că o căsnicie fericită presupune, pe lângă multă iubire, respect reciproc.
