„Niciodată nu este prea târziu să-ți transformi visul în realitate.“

Unii oameni ne pun coroniţă de flori, alţii, cunună de spini

de

Se spune că unii oameni nu apar întâmplător în calea noastră. Nu mă refer la oamenii pe care ni-i dorim cât mai aproape de noi, ci la oamenii de care avem nevoie ca să evoluăm, oamenii care ne ajută să ne cunoaştem mai bine sau să vedem viaţa altfel. Oamenii-lecție, căci despre ei este vorba, păşesc în viața noastră cu un motiv, despre a cărui însemnătate ne dăm seama mult mai târziu. Acestor oameni – amprente pe sufletul meu – le mulțumesc azi și acum, pentru că de la fiecare în parte am învăţat câte ceva despre mine.

Le mulțumesc atât celor care mi-au pus coroniţă de flori pe cap, dar și celor care mi-au pus cunună de spini.

În egală măsură, le mulțumesc celor care mi-au dăruit viața, dar și celor care mi-au furat o parte din ea.

Le mulțumesc celor care au jucat în rolul principal, dar și celor care au acceptat un rol secundar.

Le sunt recunoscătoare tuturor, chiar dacă au fost doar nişte simpli trecători prin viaţa mea, ori nişte spectatori tăcuţi sau entuziaşti. Chiar dacă mi-au pustiit sufletul prin comportamentul lor voluntar sau involuntar. Chiar dacă au făcut din tristeţile mele bucuriile lor.

Le sunt recunoscătoare celor care m-au învățat ce înseamnă răbdarea, chiar și cu prețul câtorva fire albe de păr în plus.

Le mulţumesc celor care m-au făcut să înţeleg că un şut undeva poate însemna un pas înainte, dar și celor care au crezut în mine, chiar și atunci când eu credeam că totul e pierdut; celor care mi-au sabotat visurile, dar şi celor care m-au încurajat să mi le urmez; celor pe care i-am apreciat după ce am plecat, dar și celor care m-au apreciat după ce i-am părăsit; celor care m-au modelat sau celor pe care i-am influențat.

Vă mulţumesc, oameni-povară sau oameni-binecuvântare, oameni-poveste sau oameni-coșmar, oameni care aţi adus curcubeul pe cerul meu sau oameni care aţi stârnit furtună în sufletul meu!

Îi mulțumesc celui care este sânge din sângele meu, fiindcă m-a învățat ce este iubirea necondiționată și celui care a avut curajul să meargă pe același drum anevoios cu mine, deşi ar fi putut să aleagă o cale mai uşoară.

Le mulțumesc oamenilor care m-au învățat să spun mulțumesc.

Le mulțumesc părinților mei!

Categorii:
Gânduri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *