„Niciodată nu este prea târziu să-ți transformi visul în realitate.“

De Revelion, contează doar cine îţi este alături

de

Nu mai vreau să îmi petrec noaptea dintre ani în îmbulzeală şi în zarvă, printre necunoscuţi ce poartă pe chip masca fericirii. Nu mai vreau să mănânc icre negre expirate sau fructe de mare cu aspect bizar. Nu mai vreau să-mi bubuie în urechi melodii pe care nu le agreez, dar care sunt la modă. Nu mai vreau să risipesc banii pe ţinute fabuloase, dar incomode, care apoi o să zacă în dulap. Nu mai vreau să ratez şi Revelionul aceasta, aşa că anul acesta stau acasă.

            „Acasă???” Da, acasă, înconjurată DOAR de cei dragi. Cu muzică în surdină, cu feluri de mâncare proaspete, preparate de mine, cu mâncare tradiţională, ca la mama acasă. Da, în casa mea unde miroase a brad şi a vin fiert, cu scorţisoară. A doua zi, când toţi cei care mă critică pentru decizia mea vor fi cu buzunarele goale şi cu ficatul distrus, eu mă voi gândi la un concediu pe care să îl petrec în tihnă, departe de forfota oraşului.

De-a lungul timpului, în noaptea dintre ani, am avut parte de tot felul de experiențe, plăcute sau mai puțin plăcute, după cum mi-a fost bugetul, compania sau norocul. Revelioane pe tocuri sau în bocanci, Revelioane în buricul oraşului sau Revelioane pe vârful munţilor, Revelioane autohtone sau Revelioane peste hotare, Revelioane pe care le-am găzduit, Revelioane în modeste camere de cămin studenţesc sau Revelioane în restaurante luxoase. Aproape toate mi-au plăcut, într-o mai mare sau mai mică măsură, însă aproape de fiecare dată – fie că erau Revelioane pentru care m-am pregătit săptămâni în șir, fie Revelioane improvizate din lipsă de opțiuni – mă întrebam de ce mă agit așa de mult și nu încerc și varianta: pijamale, cei dragi alături, un film bun, şampanie sau vin fiert, cu scorţisoară şi…sooomn de voie. Dacă stau să mă gândesc bine, dorinţa mea cea mai mare tot anul este să mă bucur de momente în tihnă alături de cei dragi, aşa că de ce nu mi-aş îndeplini acestă dorinţă şi în noaptea dintre ani?

Pe canapea, îmbrăcată în pijamale noi, pufoase şi haioase, sub o pătură moooaale şi călduroasă, nu pe un scaun incomod, aşa îmi voi petrece noaptea dintre ani. Nu ştiu dacă să dau „vina” pe cei 40 de ani plus pe care îi am pentru aceasta atitudine nonconformistă a mea faţă de Revelion sau pe faptul că am chef să încerc ceva nou, mult mai relaxant, de care, totuşi, m-am ferit mult timp ca de o boală contagioasă în ultimii ani.

Nu contează ce cred cârcotaşii, eu ştiu că voi fi fericită. Sper să fiţi şi voi la fel de norocoşi ca mine.

 

 

 

Categorii:
Sarbatori

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *