Bine ați venit pe blogul meu!
Cine sunt eu? Sunt o persoană relativ tânără, am 42 de ani. Bineînţeles, depinde la cine mă raportez. La vârsta asta, nu pot să mă plâng sau să mă laud nici că sunt prea tânără, dar nici că sunt prea bătrână. Sunt momente când mă simt ca la 20 de ani, sunt plină de energie, de poftă de viaţă, iar altădată simt ca am 80 de ani, că am trăit aşa de mult şi am făcut atât de puţin din lista mea de „must do”. Totuşi, motto-ul meu în viaţă este Niciodată nu este prea târziu ca un vis să se transforme în realitate, aşa că mă străduiesc, de fiecare dată când mi se oferă ocazia, să îmi transform aspiraţiile în realitate. Blogul pe care îl citiţi acum face parte din categoria dorinţelor împlinite.
Ce-mi încălzeşte sufletul? Zâmbetul copilului meu, clipele petrecute alături de cei dragi, un text/o carte în care mă regăsesc, călătoriile, sunetul valurilor mării şi…multe alte lucruri. Îndrăgesc oamenii frumoşi sufleteşte, oamenii care cred că a fi sensibil nu este un defect, oamenii buni, care cred în Dumnezeu şi care nu se tem să mărturisească acest lucru. Evit oamenii aroganţi, ipocriţi, intriganţi.
Cum este viaţa mea în prezent? Sunt mamă şi asta îmi ocupă aproape tot timpul. Ca să vă dați seama cum este, aş vrea să citez câteva dintre legile lui Murphy pentru părinţi: „Copiii nu dorm niciodată. Ei îşi încarcă bateriile”, „A face curăţenie atunci când copiii sunt prin preajmă e ca şi cum ai încerca să deszăpezeşti un drum în timpul ninsorii”, „A încerca să îmbraci un copil mic e ca şi cum ai încerca să opreşti din mers o maşină”. Nu mă plâng, ani la rând am visat, am sperat, m-am rugat să devin mamă! De fapt, sunt convinsă ca aceasta este cea mai mare realizare a mea.
Cum sunt eu de fapt? Sunt un om al contrastelor: am nenumarate defecte şi mă străduiesc să-mi înmulţesc calităţile, sunt idealistă şi pragmatică, sunt demodat de romantică, sunt sensibilă şi puternică.
De ce scriu? Pentru că atunci când scriu sunt liberă, lumea scrisului e lumea mea, lumea reuşitelor mele, universul reveriilor mele.
Prin intermediul scrisului, mă eliberez de captivitatea nefericirilor, tristeţilor trecutului.
Prin intermediul scrisului, pătrund în lumea imaginaţiei, a fanteziei, evadez din rutina cotidiană.
Prin intermediul scrisului, pătrund în lumea iubirilor ideale, a relaţiilor perfecte, a scenariilor cu happy-end.
Prin intermediul scrisului, dărâm anumite bariere sau ziduri, deschid porţi ale sufletului.
Prin intermediul scrisului, mă regasesc, mă descopăr, mă vindec.
Scrisul este leacul sufletului meu!
Cu Mare Dragoste,
Dani Dumitrescu
Foarte frumos scris… Inainte, in tineretea mea, adica, imi placea si mie sa scriu… Si sa citesc. Mult, foarte mult. Acum, din ce a fost o data, nu a mai ramas aproape nimic… Mai citesc aici cate ceva. In rest, nimic! Va multumesc ca existati!